Au ajuns la Moșia „Dealul Corbului” înainte de apus. O clădire mare, cu ziduri groase, curte largă, oameni care alergau în toate părțile când au văzut trăsura.
Vestea s-a dus ca focul: boierul fusese găsit rănit. Salvat de o văduvă.
Doctorul i-a pus piciorul în ghips și a spus clar:
— Dacă mai întârzia o oră, îl pierdeam.
Andrei a cerut să fie adusă Maria în biroul lui a doua zi.
Între timp, ea și fetele au fost duse într-o cameră curată. Pentru prima dată în luni de zile au dormit într-un pat adevărat.
Dimineața, Maria a intrat cu inima cât un purice.
Andrei stătea la birou, sprijinit în baston.
— Știu cine te-a alungat, a spus el fără ocolișuri. Familia Popa.
Maria a simțit cum i se strânge stomacul.
— Au arătat un testament fals, nu?
Ochii ei s-au mărit.
— De unde știți?
Andrei a zâmbit rece.
— Pentru că terenul pe care te-au dat afară este, de fapt, în arenda mea. Și niciun act nu se schimbă fără știrea mea.
Camera s-a făcut brusc prea mică.
— Aseară mergeam la ei. Am primit o scrisoare anonimă că fac învârteli cu acte și pământuri.
Maria a înțeles.
Furtuna nu fusese întâmplătoare.
Drumul acela nu fusese întâmplător.
continuare pe pagina următoare
