În următoarele săptămâni, viața ei s-a schimbat încet, dar sigur. A primit înapoi casa. Moșia i-a oferit un contract cinstit pentru pământ. 1.500 de lei pe lună pentru administrarea livezii.
Fetele au început școala din sat, cu ghiozdane noi.
Într-o seară, Maria stătea pe pragul casei ei, privind apusul. Ana râdea. Ioana citea cu voce tare. Elena alerga după găini.
Andrei a venit călare, mai drept, mai puternic.
— Ți-ai recăpătat ce era al tău, a spus el.
Maria l-a privit liniștită.
— Nu doar eu. Și ele.
El a încuviințat.
În sat, oamenii încă șopteau despre noaptea furtunii.
Dar pentru Maria, furtuna fusese începutul.
continuare pe pagina următoare
