Dacă vreți să mă întrebați dacă nu se poate folosi praf de copt în locul amoniului, al cărui miros – probabil – nu vă place, vă spun că da, doar că rezultatul nu va fi identic. Carbonatul de amoniu va crea o cu totul altă textură a foilor decât praful de copt. Cât despre miros, să știți că acesta dispare complet atunci când foile sunt coapte și pentru că acest carbonat de amoniu este mult mai volatil decât compușii din praful de copt, nu va rămâne niciun pic de gust în foi. De găsit, se găsește cam peste tot, și eu l-am cumpărat din magazin așa că oricine îl poate găsi.
5. Se adaugă treptat făina și se amestecă bine cu lingura. Când lingura nu va mai face față, aluatul se ia la frământat.
6. La fel ca orice aluat fraged, nici acesta nu este recomandat să se frământe prea mult. Nu dorim să se dezvolte glutenul din făina de grâu, formând o rețea care va duce la obținerea unor foi gumate. Dacă e nevoie, putem adăuga puțină făină în plus (nu mai mult de 1 lingură o dată), ca să obținem un aluat ușor modelabil și când l-am obținut, nu mai frământăm.
