Foi cu miere umplute cu frisca cu nuca – o prajitura pe care o stim multi dintre noi inca din copilarie si ne-aminteste de mama sau de bunica.Arata extrem de bine pe orice platou si-am remarcat c-o alegeau colindatorii, desi platoul continea 4 feluri de prajituri. Se topeste in gura, e atat de frageda

Editoron

👩‍🍳 Mod de preparare

1. Pregătirea foilor de miere

  1. Într-o crăticioară, amestecă  ouăle,  zahărul,  mierea și untul. Pune-le pe baie de aburi (bain-marie) amestecând continuu până când zahărul se dizolvă și compoziția devine omogenă și ușor spumoasă.

    Produse lactate și ouă

  2. Adaugă bicarbonatul de sodiu stins. Compoziția se va umfla puțin – este normal! 🌬️

  3. Ia vasul de pe foc și adaugă treptat făina cernută cu sarea. Frământă până obții un aluat elastic, ușor de întins.

  4. Împarte aluatul în 4 părți egale. Întinde fiecare parte pe dosul unei tăvi tapetate cu făină sau pe hârtie de copt.

  5. Coace foile la 180°C timp de aproximativ 5-7 minute fiecare, până devin aurii.

    Atenție: Foile se întăresc pe măsură ce se răcesc, deci nu le lăsa prea mult în cuptor!

2. Crema fină de nucă

  1. Bate smântâna pentru frișcă (foarte rece!) până începe să prindă consistență.

  2. Adaugă zahărul pudră și vanilia, continuând să mixezi până obții o frișcă fermă.

  3. Încorporează nuca măcinată folosind o spatulă, cu mișcări ușoare, de jos în sus, pentru a păstra aerarea cremei. 🐿️

3. Asamblarea prăjiturii

  1. Așază prima foaie pe un platou și întinde un strat generos de cremă.

  2. Repetă procesul până la ultima foaie.

  3. Secretul succesului: Prăjitura trebuie să stea la frigider cel puțin 12-24 de ore înainte de a fi tăiată. Foile se vor înmuia de la umiditatea cremei, devenind incredibil de fragede. ⏳

✨ Sfaturi utile pentru un rezultat wow:

  • Prăjirea nucilor: Trece nucile prin tigaie 2-3 minute înainte de a le măcina. Aroma va fi mult mai intensă! 🔥

  • Decor: Poți pudra prăjitura cu zahăr vanilat sau poți opri puțină nucă măcinată pentru a o presăra deasupra.

  • Tăierea: Folosește un cuțit bine ascuțit, trecut prin apă caldă, pentru a obține cuburi sau romburi perfecte.

Poftă bună la savurat tradiția în fiecare felie! ☕💛

«« Anterior Următorul »»

L-am dus pe bunicul meu la bal după ce mă crescuse singură - dar când unul dintre colegii mei a râs de el, ceea ce a spus la microfon a dat fiori în toată sala de sport. Când aveam un an, părinții mei au murit într-un incendiu. În noaptea aceea, bunicul meu a devenit întreaga mea lume. Am supraviețuit doar pentru că s-a întors în flăcări și m-a scos din fum. Din acel moment, am rămas doar noi doi. Deja peste șaizeci de ani, bunicul meu m-a crescut ca un tată cu normă întreagă. Îmi pregătea prânzul, îmi împletea părul și nu rata niciodată o piesă de teatru de la școală. În timp ce alte fete aveau tați care le învățau să danseze, bunicul meu strângea covorul din sufragerie și exersa cu mine în bucătărie. Glumea adesea: „Când va veni balul tău, voi fi cea mai bine îmbrăcată parteneră de la petrecere.” Acum trei ani, bunicul meu a suferit un accident vascular cerebral care i-a paralizat partea dreaptă a corpului. Doctorii au spus că a fost foarte norocos să supraviețuiască; a merge din nou era imposibil. Acum folosește un scaun cu rotile. Totuși, nu a încetat niciodată să fie acolo pentru mine. Așa că, atunci când a sosit sezonul balurilor anul acesta și toată lumea a început să vorbească despre întâlnirile lor, nu am ezitat. L-am întrebat pe bunicul meu. La început, a refuzat. A spus că nu vrea să mă facă să mă simt inconfortabil. Dar i-am amintit de ceva ce îmi spunea mereu când eram mică: „Nu-ți abandona familia.” Vinerea trecută seara, i-am împins scaunul cu rotile prin ușile sălii de sport a liceului. El purta vechea lui uniformă bleumarin, iar eu eram în rochia de bal. Elevii au aplaudat. Și apoi ne-a văzut Camille. Camille concurează cu mine încă din primul an de liceu: note, burse și chiar roluri în piesele de teatru școlare. S-a apropiat cu prietenele ei, s-a uitat la bunicul meu în scaunul lui cu rotile și a izbucnit în râs. „Uau! A pierdut azilul de bătrâni un rezident?!” Tăcerea s-a așternut peste întreaga sală de sport. Mâinile mele s-au strâns pe mânerele scaunului cu rotile. Camille a schițat un zâmbet viclean. „Balul e pentru dansatori... nu pentru oamenii care au nevoie să fie împinși într-un scaun cu rotile.” Eram pe punctul de a mă întoarce și de a pleca. Dar înainte să mă pot mișca, bunicul meu s-a dus cu rotile la cabina de DJ, a apucat microfonul și a rostit cinci cuvinte care au făcut-o pe Camille să pălească... Povestea completă este în primul comentariu. ⬇️