🍊🍰 Prăjitură cu cremă de portocale, de post 🥛

Editoron

🍊 Prăjitură cu Cremă de Portocale, de Post: Răsfăț Citric și Aerat 🍰

Cine spune că deserturile de post sunt plictisitoare nu a gustat încă această prăjitură cu portocale! Este desertul perfect pentru perioadele de restricție alimentară, dar și pentru zilele în care îți dorești ceva ușor, parfumat și extrem de simplu de pregătit. 🌿

Textura pufoasă a blatului se îmbină de minune cu o cremă fină, intens hidratată cu suc natural de portocale. Rezultatul? O explozie de soare în farfurie! ☀️

🛒 Ingrediente de care ai nevoie

Pentru reușita rețetei, îți recomandăm să folosești portocale bine coapte și dulci.

Pentru Blat:

  • Făină: 250g

  • Zahăr: 150g

  • Apă minerală: 200ml (pentru un blat aerat)

  • Ulei de floarea-soarelui: 80ml

  • Esență de vanilie: 1 linguriță

  • Praf de copt: 1 pliculeț (10g)

  • Un praf de sare 🧂

Pentru Crema de Portocale:

  • Suc de portocale: 500ml (proaspăt stors sau natural 100%)

  • Zahăr: 3-4 linguri (ajustează în funcție de cât de dulci sunt portocalele)

  • Griz: 4-5 linguri (pentru o textură fină)

    1. Pregătirea Blatului: Într-un bol încăpător, amestecă apa minerală cu zahărul și uleiul până când zahărul se dizolvă. Adaugă făina cernută împreună cu praful de copt și sarea. Omogenizează bine compoziția. 🥣

    2. Coacerea: Toarnă amestecul într-o tavă tapetată cu hârtie de copt (aprox. 20x30 cm). Introdu tava în cuptorul preîncălzit la 180°C pentru aproximativ 25-30 de minute. Fă testul cu scobitoarea! 🪵

    3. Pregătirea Cremei: Într-o crăticioară, pune la fiert sucul de portocale cu zahărul. Când începe să clocotească, toarnă grișul în ploaie, amestecând continuu cu un tel pentru a evita cocoloașele. Fierbe crema până când se îngroașă (ca o budincă). La final, adaugă coaja rasă de portocală. ✨

    4. Asamblarea: Lasă blatul să se răcească puțin, apoi întinde uniform crema de portocale caldă peste el. Nivelează cu o spatulă.

    5. Răbdarea e cheia: Lasă prăjitura să se răcească complet la temperatura camerei, apoi pune-o la frigider pentru cel puțin 2-3 ore (sau peste noapte). Crema se va întări perfect și aromele se vor întrepătrunde. ❄️

      Coajă de portocală: Bio (rasă fin) 🍊

      Următorul »»

L-am dus pe bunicul meu la bal după ce mă crescuse singură - dar când unul dintre colegii mei a râs de el, ceea ce a spus la microfon a dat fiori în toată sala de sport. Când aveam un an, părinții mei au murit într-un incendiu. În noaptea aceea, bunicul meu a devenit întreaga mea lume. Am supraviețuit doar pentru că s-a întors în flăcări și m-a scos din fum. Din acel moment, am rămas doar noi doi. Deja peste șaizeci de ani, bunicul meu m-a crescut ca un tată cu normă întreagă. Îmi pregătea prânzul, îmi împletea părul și nu rata niciodată o piesă de teatru de la școală. În timp ce alte fete aveau tați care le învățau să danseze, bunicul meu strângea covorul din sufragerie și exersa cu mine în bucătărie. Glumea adesea: „Când va veni balul tău, voi fi cea mai bine îmbrăcată parteneră de la petrecere.” Acum trei ani, bunicul meu a suferit un accident vascular cerebral care i-a paralizat partea dreaptă a corpului. Doctorii au spus că a fost foarte norocos să supraviețuiască; a merge din nou era imposibil. Acum folosește un scaun cu rotile. Totuși, nu a încetat niciodată să fie acolo pentru mine. Așa că, atunci când a sosit sezonul balurilor anul acesta și toată lumea a început să vorbească despre întâlnirile lor, nu am ezitat. L-am întrebat pe bunicul meu. La început, a refuzat. A spus că nu vrea să mă facă să mă simt inconfortabil. Dar i-am amintit de ceva ce îmi spunea mereu când eram mică: „Nu-ți abandona familia.” Vinerea trecută seara, i-am împins scaunul cu rotile prin ușile sălii de sport a liceului. El purta vechea lui uniformă bleumarin, iar eu eram în rochia de bal. Elevii au aplaudat. Și apoi ne-a văzut Camille. Camille concurează cu mine încă din primul an de liceu: note, burse și chiar roluri în piesele de teatru școlare. S-a apropiat cu prietenele ei, s-a uitat la bunicul meu în scaunul lui cu rotile și a izbucnit în râs. „Uau! A pierdut azilul de bătrâni un rezident?!” Tăcerea s-a așternut peste întreaga sală de sport. Mâinile mele s-au strâns pe mânerele scaunului cu rotile. Camille a schițat un zâmbet viclean. „Balul e pentru dansatori... nu pentru oamenii care au nevoie să fie împinși într-un scaun cu rotile.” Eram pe punctul de a mă întoarce și de a pleca. Dar înainte să mă pot mișca, bunicul meu s-a dus cu rotile la cabina de DJ, a apucat microfonul și a rostit cinci cuvinte care au făcut-o pe Camille să pălească... Povestea completă este în primul comentariu. ⬇️