Rețetă pentru un Desert Fără Gluten, cu Puțin Zahăr, care Te Va Ajuta să Slăbești!

Editoron

120 grame de fulgi de ovăz 250 mililitri de lapte cald Două banane 2 ouă 4 linguri de cacao 1 lingură de praf de copt Patruzeci de nuci 75 grame de ciocolată neagră Pași pentru Preparare Să descompunem procesul de pregătire în pași simpli:

  1. Înmuirea fulgilor de ovăz Pune fulgii de ovăz într-un bol și adaugă laptele cald. Lasă-i să se înmoaie timp de 10 minute pentru a se înmuia.
  2. Pregătirea bananelor Curăță bananele și zdrobește-le cu o furculiță în timp ce fulgii de ovăz se înmoaie. Acest lucru va face desertul dulce și umed în mod natural.
  3. Amestecarea ingredientelor uscate Pune cacaoa și praful de copt într-un alt bol și amestecă-le bine. Asigură-te că amesteci bine pentru ca gustul de cacao să se distribuie uniform.
  4. Pregătirea ouălor Sparge ouăle într-un bol și bate-le până se omogenizează bine. Oul va aduce un gust mai ușor datorită aerului încorporat.

Amestecarea Ingredientelor După pregătirea tuturor ingredientelor, este timpul să le combinăm:

  1. Amestecarea bananelor și fulgilor de ovăz Adaugă bananele zdrobite în fulgii de ovăz înmuiați. Amestecă-le bine până se omogenizează.
  2. Adăugarea amestecului de cacao Apoi, adaugă amestecul de cacao și praf de copt în amestecul de fulgi de ovăz și banane. Amestecă totul până se omogenizează uniform.
  3. Adăugarea ouălor Adaugă treptat ouăle bătute în amestecul de fulgi de ovăz. Fii atent să nu amesteci prea mult, deoarece acest lucru poate face desertul mai dens prin deflatarea ouălor.

Prepararea desertului Este timpul să coacem odată ce aluatul este pregătit:

Pregătirea tăvii de copt Pentru a preveni lipirea desertului, unge o tavă de copt cu ulei. Acoperă tava cu folie și toarnă aluatul în ea.

Adăugarea nucilor Pune nucile tocate deasupra aluatului. Acest lucru va oferi desertului o textură crocantă și un gust de nucă.

Cum să coacem Pune tava de copt într-un cuptor preîncălzit la 180°C. Coace timp de aproximativ 40 de minute, sau până când desertul este complet gătit și partea de sus este aurie.

Adăugarea glazurii de ciocolată Pentru a finaliza desertul cu un detaliu bogat:

Topirea ciocolatei Este cel mai bine să folosești o baie de apă sau să rupi ciocolata neagră în bucăți mici și să o topești până devine netedă și lucioasă.

Adăugarea glazurii de ciocolată Folosind un sac de patiserie, stropește ciocolata topită peste desertul copt. Așteaptă până când ciocolata se întărește pentru a-l servi.

Servirea desertului Taie desertul în bucăți și servește-l odată ce glazura de ciocolată este fixată:

Savurarea răsfățului: Bucură-te de acest răsfăț dulce fără să te simți vinovat. Fiecare mușcătură îți va aminti de gustul de cacao, cremozitatea bananelor și crocantul nucilor.

Păstrarea resturilor Dacă ai resturi, le poți păstra în frigider timp de câteva zile într-un recipient închis. Doar încălzește-l în cuptorul cu microunde înainte de servire.

  • ezvi continuarea pe pagina următoare 😍💕

    «« Anterior Următorul »»

L-am dus pe bunicul meu la bal după ce mă crescuse singură - dar când unul dintre colegii mei a râs de el, ceea ce a spus la microfon a dat fiori în toată sala de sport. Când aveam un an, părinții mei au murit într-un incendiu. În noaptea aceea, bunicul meu a devenit întreaga mea lume. Am supraviețuit doar pentru că s-a întors în flăcări și m-a scos din fum. Din acel moment, am rămas doar noi doi. Deja peste șaizeci de ani, bunicul meu m-a crescut ca un tată cu normă întreagă. Îmi pregătea prânzul, îmi împletea părul și nu rata niciodată o piesă de teatru de la școală. În timp ce alte fete aveau tați care le învățau să danseze, bunicul meu strângea covorul din sufragerie și exersa cu mine în bucătărie. Glumea adesea: „Când va veni balul tău, voi fi cea mai bine îmbrăcată parteneră de la petrecere.” Acum trei ani, bunicul meu a suferit un accident vascular cerebral care i-a paralizat partea dreaptă a corpului. Doctorii au spus că a fost foarte norocos să supraviețuiască; a merge din nou era imposibil. Acum folosește un scaun cu rotile. Totuși, nu a încetat niciodată să fie acolo pentru mine. Așa că, atunci când a sosit sezonul balurilor anul acesta și toată lumea a început să vorbească despre întâlnirile lor, nu am ezitat. L-am întrebat pe bunicul meu. La început, a refuzat. A spus că nu vrea să mă facă să mă simt inconfortabil. Dar i-am amintit de ceva ce îmi spunea mereu când eram mică: „Nu-ți abandona familia.” Vinerea trecută seara, i-am împins scaunul cu rotile prin ușile sălii de sport a liceului. El purta vechea lui uniformă bleumarin, iar eu eram în rochia de bal. Elevii au aplaudat. Și apoi ne-a văzut Camille. Camille concurează cu mine încă din primul an de liceu: note, burse și chiar roluri în piesele de teatru școlare. S-a apropiat cu prietenele ei, s-a uitat la bunicul meu în scaunul lui cu rotile și a izbucnit în râs. „Uau! A pierdut azilul de bătrâni un rezident?!” Tăcerea s-a așternut peste întreaga sală de sport. Mâinile mele s-au strâns pe mânerele scaunului cu rotile. Camille a schițat un zâmbet viclean. „Balul e pentru dansatori... nu pentru oamenii care au nevoie să fie împinși într-un scaun cu rotile.” Eram pe punctul de a mă întoarce și de a pleca. Dar înainte să mă pot mișca, bunicul meu s-a dus cu rotile la cabina de DJ, a apucat microfonul și a rostit cinci cuvinte care au făcut-o pe Camille să pălească... Povestea completă este în primul comentariu. ⬇️