E o prajitura cu crema usoara, neavand oua in crema, si mananci…una dupa alta. Se topeste in gura . A ei nu avea stratul de frisca deasupra , deci e optional, e buna si fara. E cea mai buna prajitura cu crema pe care am facut-o pana acum

Editoron

👨‍🍳 Mod de Preparare

1. Prepararea Blatului

  1. Preîncălzește cuptorul la 180°C. Tapetează o tavă (aprox. 20×30 cm) cu hârtie de copt.

  2. Separă albușurile de gălbenușuri. Mixează albușurile cu un praf de sare până devin spumă tare, apoi adaugă zahărul treptat până obții o  bezea lucioasă.

  3. Adaugă gălbenușurile și vanilia, amestecând ușor cu o spatulă, cu mișcări de sus în jos.

  4. Cerne făina și încorporeaz-o cu grijă pentru a păstra aerul în compoziție.

  5. Toarnă compoziția în tavă și coace timp de 20-25 de minute. Lasă blatul să se răcească complet.

2. Crema de Lămâie (Lemon Curd & Frișcă)

  1. Într-un bol rezistent la căldură, amestecă cele 3  ouă cu zahărul, sucul și coaja de  lămâie.

  2. Pune bolul peste o cratiță cu apă care fierbe înăbușit (bain-marie). Amestecă continuu până când compoziția se îngroașă ca o budincă.

  3. Ia de pe foc și adaugă untul tăiat cubulețe, amestecând până la omogenizare. Acoperă cu folie alimentară direct pe suprafața cremei și las-o la răcit.

  4. După ce crema de lămâie s-a răcit bine, mixează smântâna pentru frișcă până devine fermă.

  5. Încorporează frișca în crema de lămâie folosind o spatulă pentru a obține o consistență aerată.

3. Asamblarea

  1. Taie blatul răcit în două straturi (opțional, dacă preferi mai multe straturi de cremă).

  2. Întinde crema de lămâie uniform peste blat.

  3. Decor: Poți rade puțină coajă de lămâie deasupra, poți folosi fulgi de nucă de cocos sau felii subțiri de lămâie.

💡 Sfaturi pentru un succes garantat

Secretul prospețimii: Lasă prăjitura la frigider pentru cel puțin 4 ore (sau peste noapte) înainte de a o tăia. Astfel, aromele se vor întrepătrunde, iar crema va deveni perfect stabilă.

Deserturi

Sfat pentru blat: Nu deschide ușa cuptorului în primele 15 minute, altfel riscați ca pandișpanul să se lase!

✨ Poftă bună la savurat acest deliciu galben și parfumat! Dacă ți-a plăcut rețeta, nu uita să o distribui și prietenilor tăi! 🍰🍋

«« Anterior Următorul »»

L-am dus pe bunicul meu la bal după ce mă crescuse singură - dar când unul dintre colegii mei a râs de el, ceea ce a spus la microfon a dat fiori în toată sala de sport. Când aveam un an, părinții mei au murit într-un incendiu. În noaptea aceea, bunicul meu a devenit întreaga mea lume. Am supraviețuit doar pentru că s-a întors în flăcări și m-a scos din fum. Din acel moment, am rămas doar noi doi. Deja peste șaizeci de ani, bunicul meu m-a crescut ca un tată cu normă întreagă. Îmi pregătea prânzul, îmi împletea părul și nu rata niciodată o piesă de teatru de la școală. În timp ce alte fete aveau tați care le învățau să danseze, bunicul meu strângea covorul din sufragerie și exersa cu mine în bucătărie. Glumea adesea: „Când va veni balul tău, voi fi cea mai bine îmbrăcată parteneră de la petrecere.” Acum trei ani, bunicul meu a suferit un accident vascular cerebral care i-a paralizat partea dreaptă a corpului. Doctorii au spus că a fost foarte norocos să supraviețuiască; a merge din nou era imposibil. Acum folosește un scaun cu rotile. Totuși, nu a încetat niciodată să fie acolo pentru mine. Așa că, atunci când a sosit sezonul balurilor anul acesta și toată lumea a început să vorbească despre întâlnirile lor, nu am ezitat. L-am întrebat pe bunicul meu. La început, a refuzat. A spus că nu vrea să mă facă să mă simt inconfortabil. Dar i-am amintit de ceva ce îmi spunea mereu când eram mică: „Nu-ți abandona familia.” Vinerea trecută seara, i-am împins scaunul cu rotile prin ușile sălii de sport a liceului. El purta vechea lui uniformă bleumarin, iar eu eram în rochia de bal. Elevii au aplaudat. Și apoi ne-a văzut Camille. Camille concurează cu mine încă din primul an de liceu: note, burse și chiar roluri în piesele de teatru școlare. S-a apropiat cu prietenele ei, s-a uitat la bunicul meu în scaunul lui cu rotile și a izbucnit în râs. „Uau! A pierdut azilul de bătrâni un rezident?!” Tăcerea s-a așternut peste întreaga sală de sport. Mâinile mele s-au strâns pe mânerele scaunului cu rotile. Camille a schițat un zâmbet viclean. „Balul e pentru dansatori... nu pentru oamenii care au nevoie să fie împinși într-un scaun cu rotile.” Eram pe punctul de a mă întoarce și de a pleca. Dar înainte să mă pot mișca, bunicul meu s-a dus cu rotile la cabina de DJ, a apucat microfonul și a rostit cinci cuvinte care au făcut-o pe Camille să pălească... Povestea completă este în primul comentariu. ⬇️