— Știam eu că n-o să stai liniștită…
Era Daniel.
Marina a stins lanterna instant.
Pașii s-au apropiat de gaură.
— Ieși afară, a spus el calm. Nu e treaba ta ce e aici.
Marina a respirat adânc.
Apoi a urcat încet scara.
Când a ieșit, l-a văzut.
Stătea lângă groapă, cu mâinile în buzunare.
Nu era singur. Mai erau doi bărbați lângă mașină.
— Ți-am oferit bani frumoși, a spus Daniel. Dar se pare că ești genul încăpățânat.
Marina l-a privit drept în ochi.
— Ai ascuns banii murdari sub o cușcă de câine.
Daniel a zâmbit rece.
— Nu ești prima care află.
Marina a scos încet telefonul din buzunar.
— Dar sunt prima care a trimis deja pozele la poliție.
Pentru prima dată, zâmbetul lui Daniel a dispărut.
— Ce ai făcut?
În depărtare s-a auzit un sunet.
Sirene.
Mașini care urcau drumul de noroi spre sat.
continuare pe pagina următoare
