Când s-a întors în curte, soarele apunea deja după dealuri. Satul era liniștit. Se auzeau doar câinii lătrând undeva departe.
Marina s-a aplecat din nou și a luminat în gaură.
Scara cobora vreo patru metri până la o ușă metalică.
— Ce naiba e asta… a murmurat ea.
A coborât încet.
Fierul scării era rece și umed. Pașii ei răsunau în liniștea de sub pământ.
Când a ajuns jos, a văzut că ușa avea un lacăt ruginit.
Dar nu era încuiat.
A împins ușa.
A scârțâit lung și greu.
Înăuntru era o cameră subterană.
Lanterna a luminat pereții de beton.
Pe jos erau cutii de lemn.
Marina a simțit cum inima începe să-i bată mai tare.
S-a apropiat de prima cutie și a ridicat capacul.
Înăuntru erau pachete de bani.
Multe pachete.
Legate cu bandă.
Lei.
Sute de mii.
continuare pe pagina următoare
