În acea zi, mai mulți oameni au venit. Nu din întâmplare. Pentru că povestea ajunsese mai departe.
Și, pentru prima dată… nu mai trebuia să explic nimic.
Oamenii priveau… și înțelegeau.
Iar eu… am zâmbit.
Pentru că am învățat ceva important: ceea ce este făcut cu suflet nu se pierde niciodată.
Chiar dacă lumea nu se oprește azi…
mâine, cineva o va face.
Și va simți exact ceea ce ai simțit tu când ai creat.
